Există oare diferențe între turiști și călători? Eu am identificat câteva de-a lungul anilor dar mă voi referi mai pe larg doar la categoriile din care cunosc personal o serie de reprezentanți.
Turiștii „all-inclusive”.
Pentru ei a călători înseamnă doar să ajungă în hotelurile în care se baricadează pentru următoarele 10-12 zile. Multă, foarte multă mâncare, eventual și băutură. Burțile umflate le asigură flotabilitatea în piscine. Și de zilele însorite profită la maxim că doar și soarele e inclus în preț. Adevărați cameleoni umani, ei trec rapid de la roșu la maroniu și apoi la un negru pârlit, până când celulele epiteliale își strigă disperarea.
Turiștii „city-break”
Ei reprezintă pentru noțiunea de călătorie ceea ce este fast-foodul pentru mâncare. Bifează locuri și obiective turistice de parcă ar primi un bonus pentru fiecare bifă. Îi aud pe unii povestind despre cum au “făcut” Parisul, Londra sau Barcelona într-un weekend. Să vezi în acest mod asemenea locuri minunate, e ca și cum i-ai arăta unui gurmand o prăjitură delicioasă și apoi îi spui că trebuie să se mulțumească doar cu mirosul. În orașele de acest calibru, încărcate cu muzee, parcuri, monumente istorice, cu zeci de atracții diverse, nici 7-8 zile nu sunt suficiente pentru a satisface “setea” unui călător pasionat. În Luvru am alergat o zi întreagă doar pentru a zări comorile aflate acolo. Încă o zi e necesară pentru Versailles așa că abia în a treia zi am ajuns să pășesc în centrul Parisului!
Turiștii „la ofertă”
Ei îmi amintesc de nefericiții care se înghesuie la deschiderea unui hipermarket pentru a cumpăra câte 7-8 tigăi. Cum ar putea refuza ei o ofertă? Ce contează că nu vor face niciodată nimic cu tigăile? Ce contează dacă în perioada respectivă în locația pe care vor să o viziteze e vreme rea? Sau că multe din obiective sunt închise? Dacă e ofertă, e OK! Cât de mult m-au întristat pozele unor amici făcute la Veneția sau Paris cu mult gri, cenușiu și oameni ferindu-se zgribuliți pe sub umbrele.
Turiștii “mereu dezamăgiți”
Aceștia ajung cu efort financiar în destinații ceva mai exotice pentru că e „cool” dar se întorc dezamăgiți că în realitate nu a fost ca în reclamele pe care le văzuseră. Am văzut fotografiile unor astfel de călători sosiți de curând din India, Maroc și Egipt. Majoritatea imaginilor erau cu clădiri dărăpănate și munți de gunoaie. Doamne, ce o fi cu mine, de ce am văzut eu altceva? Sigur că am văzut și eu gunoaiele și dărăpănăturile. Cum puteau însă ele să primeze în fața adevăratelor minuni arhitectonice și naturale? Pentru mine faptul că am avut posibilitatea să ajung prin locurile acelea a reprezentat o oportunitate minunată, un răsfăț al destinului pentru care voi rămâne mereu recunoscător Probabil că până la urmă totul depinde de ochiul care privește și mintea care analizează informația.
Ar mai fi:
-
turiștii pentru comerț – pentru ei Viena înseamnă de fapt Parndorf, Istanbul e Marele bazar ș.a.m.d;
-
turiștii de fițe – merg doar în destinații trendy pentru a putea să se laude apoi în cercul lor de prieteni. La destinație fug de muzee ca necuratul de tămâie dar nu ratează niciun club sau bar celebru;
-
turismul medical etc.
Urmează călătorii; în fața unora îmi scot cu respect pălăria dar din păcate nu am avut plăcerea să cunosc personal prea mulți.
-
“backpackers” – străbat lumea cu rucsacul în spate, se cazează în hosteluri și reușesc să vadă lucruri minunate cu bani puțini;
-
călătorii de lux – vizitează obiectivele după ce se documentează în detaliu, se cazează la cele mai elegante hoteluri, se bucură de cele mai rafinate experiențe culinare. Și asta nu doar pentru că au posibilități financiare deosebite sau pentru a epata, ci pentru că sunt adevărați cunoscători, educați și rafinați;
-
călătorii de aventură – ocolesc în general orașele preferând locurile care le pot oferi doze crescute de adrenalină;
-
călătorii pentru cultură și pelerinii – atrași doar de lăcașurile de cult și de acele obiective care le satisfac nevoile spirituale.
Comenteaza