În limba latină Homo sapiens înseamnă omul înțelept. Ca unic reprezentant al acestei specii, omul a devenit stăpânul absolut al planetei pe care locuiește. Compusă din ființe raționale dar supuse erorii, omenirea comite zilnic greșeli cu efecte greu de cuantificat. Trei dintre acestea sunt atât de periculoase încât ne pun în pericol însăși supraviețuirea ca specie: selecția artificială, suprapopularea și îndepărtarea de natură.
1. Selecția artificială
În anul 1859 Charles Darwin tulbura lumea științifică prin publicarea lucrării “Despre evoluția speciilor”. Cu lacune și cu unele erori clarificate între timp de știință, această lucrare a reprezentat totuși o adevărată revoluție, piatra de temelie a biologiei evoluționiste moderne. Selecția naturală a fost explicată ca mecanism fundamental al evoluției. Elementul cheie sunt mutațiile. Acestea apar spontan în natură, în populațiile formate din indivizii unei anumite specii. Apărute la nivelul genomului, aceste mutații pot fi transmise sau nu generațiilor următoare prin reproducere. Printr-un mecanism fin, de o frumusețe aparte, natura selectează doar unele din aceste mutații considerate favorabile, iar restul dispar odată cu generația în care au apărut. Omul practică și o selecție dirijată pentru a obține diferite plante și rase de animale cu caracteristici diverse, dar nu la aceasta doresc să mă refer.
În totală opoziție cu selecția naturală este selecția artificială. Caracteristică doar speciei noastre și începută încă din zorii omenirii, aceasta s-a exacerbat în perioada modernă. Din perioada primitivă până în Antichitate și Evul Mediu, rolul selecției artificiale era încă minor. Caracteristici fizice remarcabile și o inteligență peste medie erau încă necesare pentru a deveni liderul unei comunități. Războaiele clasice, purtate cu arme rudimentare, selectau și ele un anumit tip de indivizi. Revoluția industrială a schimbat fundamental raportul dintre om și mașinărie. S-a auzit pentru prima dată de termeni ca linie de asamblare sau producție de serie. În perioada modernă balanța dintre rolul spiritului și al materiei s-a înclinat decisiv în favoarea celei din urmă. Banul a devenit mijlocul absolut de a atinge obiectivul suprem – acumulările materiale perpetue. În trecut indivizii cu tare fizice, intelectuale și de caracter aveau șanse mai mici la reproducere. În ultimul timp se selectează indivizi cu înzestrare intelectuală modestă și o morală îndoielnică. Aceștia pot folosi un mijloc artificial, banul, pentru a avea acces la producerea de urmași. Efectele se văd deja prin creșterea numărului de malformații ereditare, a gradului de sterilitate la ambele sexe, a copiilor cu o imunitate scăzută, cu rezistență redusă la alergii etc. Efectele de peste câteva generații pot fi catastrofale, ducând până la degenerarea speciei și pierderea capacităților reproductive.
2. Suprapopularea
Populația Terrei cunoaște o creștere exponențială. Se estimează că acum 2.000 de ani pe Pământ nu trăiau mai mult de 200 de milioane de oameni. După încă o mie de ani cifra nici măcar nu se dublase. Primul miliard l-am atins abia prin anul 1800! De atunci cifrele au luat-o razna, în prezent suntem peste 7,4 miliarde și ne îndreptăm vertiginos spre 8 miliarde. Această populație în continuă creștere are măcar două nevoi minimale pentru subzistență: hrana zilnică și un acoperiș deasupra capului. Pentru satisfacerea acestor cerințe de bază se folosesc în principal trei soluții, toate extrem de nocive. Mărirea cu orice preț a suprafețelor agricole, creșterea producțiilor prin manipulări genetice și utilizarea hranei sintetice.
a. Suprafețele cultivate cu plante destinate consumului uman sunt crescute prin defrișări masive. Hectarele suplimentare de teren agricol sunt răpite pădurilor, plămânilor planetari. Aceste defrișări excesive produc efecte negative pe termen lung asupra mediului dar și efecte imediate. E vorba de dispariția a sute de specii de animale și plante cu efecte catastrofale și ireversibile asupra ecosistemelor respective. Mai puțin dramatice, efectele pot fi văzute până și în țări civilizate din Europa așa cum este și România. Au fost intens mediatizate peripețiile urbane ale urșilor și mistreților deranjați și izgoniți din habitatul lor. În plus se intervine direct și distructiv asupra populațiilor indigene din ultimele regiuni virgine din America de Sud, Africa Centrală și Oceania. Triburi izolate, adevărate rezervoare de gene, sunt tulburate din arealele lor sau pur și simplu exterminate.
b. Efectele pe termen lung ale folosirii alimentelor modificate genetic nu au fost pe deplin studiate. În schimb au fost demonstrate științific efectele nocive ale utilizării pe scară din ce în ce mai largă ale îngrășămintelor sintetice, ale insecticidelor, pesticidelor etc. Celebrele alimente bio se comercializează ca produse de lux, accesibile unui segment îngust al populației cu venituri mari. Ca o ironie, țările cu o agricultură mai puțin modernizată ar trebui să beneficieze de hrana cea mai sănătoasă. Până în urmă cu câțiva ani în România se folosea ca îngrășământ doar gunoiul de grajd și aproape deloc pesticide. Din păcate, în ultimii ani dorința micilor fermieri de a-și crește veniturile, pe fondul ignoranței, a făcut ca și țara noastră să intre “în rândul lumii” prin folosirea intensivă a îngrășămintelor artificiale și a pesticidelor.
c. Metodele clasice de conservare: refrigerarea, congelarea, afumarea etc. nu mai sunt de mulți ani suficiente. Prelungirea termenelor de valabilitate ale alimentelor se face acum prin metode controversate; folosirea mult hulitelor e-uri, injectarea cu substanțe conservante, stropirea cu coloranți și chiar iradierea. Există numeroase studii extrem de bine argumentate științific care arată efectele nocive ale tuturor acestor metode asupra organismului uman; creșterea alarmantă a bolilor autoimune, a cancerelor, a alergiilor etc. Cu toate acestea sunt folosite metode de conservare din ce în ce mai agresive, periculoase pentru sănătate.
Hrana nu este nici pe departe singura nevoie a omenirii. Comportamentul din ultimele decenii al populației umane seamănă cu cel al faimoaselor furnici legionar. Aceste specii sunt migratoare, consumă toate resursele dintr-un loc devastând efectiv totul în jur, plantele și animalele mici care au avut ghinionul să se afle în calea lor. Își organizează doar un fel de tabere temporare după care se mută într-un loc nou cărând cu ele tot puietul. Noroc că natura cu soluțiile sale minunate face ca din rădăcinile adânc îngropate să crească alte plante și locul devastat să se refacă în timp. Din păcate noi nu am descoperit încă o altă planetă în afară de Terra pe care să o colonizăm în timp util. Asemănător furnicilor legionar, omenirea consumă în ritm accelerat ultimii combustibili fosili ai planetei. Consumă de fapt orice resursă, de multe ori fără niciun plan și fără nicio preocupare pentru generațiile viitoare. Iar acest consum colosal nu poate să nu genereze și cantități uriașe de deșeuri.
Poluarea este un efect direct al creșterii excesive a populației. Deja mega-orașe de tipul Beijingului au zile în care sunt practic nelocuibile datorită poluării. Ca element al unui cerc vicios, activitățile industriale degajă în atmosferă cantități mult prea mari de dioxid de carbon și metan, responsabile pentru așa-numitul fenomen de încălzire globală. Oamenii de știință de la NASA au prezentat date și imagini despre topirea calotei glaciare și creșterea nivelului oceanelor, fenomene care vor afecta dramatic regiunile costiere. Pe de altă parte, milioane de tone de deșeuri, practic ne-degradabile, ajung în mări și oceane. Nu te poți numi ființă educată și să privești nepăsător cum superbe specii marine sunt sufocate în ambalaje de plastic sau îmbibate în reziduuri petroliere. Cercul vicios s-ar putea închide în câteva decenii prin distrugerea într-un mod ireversibil a mediului în care umanitatea s-a născut, a copilărit și a crescut atât de frumos până acum.
3. Îndepărtarea de natură
Natura a avut la dispoziție milioane de ani pentru a regla mecanisme de o finețe excepțională. Plante și animale, miliarde de indivizi din mii de specii, apar, evoluează sau dispar după reguli armonioase. Dacă am comprima viața Terrei la o zi, omul a apărut în acest scenariu în ultima secundă a ultimei ore. Cu toate acestea, intervenim din ce în ce mai brutal asupra mediului, riscând să stricăm aceste echilibre pentru totdeauna.
Atâta timp cât au predominat așezările de tip rural, cu un număr mic de locuitori, impactul asupra naturii nu a fost atât de dramatic. Omul a continuat să trăiască în armonie cu natura, a încercat să se integreze și să respecte legile acesteia. Odată cu apariția marilor aglomerări urbane acest echilibru s-a rupt. În România, aveam șansa ca satul liniștit în care oamenii înțeleg și respectă ritmurile naturii să fie o sursă de inspirație. Fenomenul a fost invers, tot ce era mai rău în “modernismul” urban a pătruns în sate, pervertind tradiții milenare.
Exista speranța folosirii progreselor științifice pentru a restaura această legătură între om și natură. În realitate, universalizarea Internetului, apariția telefoanelor inteligente, gadgeturile ultra sofisticate, nu au făcut decât să adâncească prăpastia. Modul de viață al oamenilor a suferit schimbări bruște. Folosirea greșită a acestor mijloace tehnologice a produs falii nu doar între om și natură ci chiar între indivizi. Asistăm la un fenomen al izolaționismului care poate avea efecte teribile. Comunicarea directă “față în față” va fi probabil înlocuită aproape în totalitate de comunicarea într-un mediu virtual. Aceasta a dus deja la o polarizare a societății nemaiîntâlnită până în prezent. Nu mai există decât alb și negru, fără nici o nuanță de gri.
Petrecem prea mult timp muncind pentru acumulări materiale de multe ori inutile. Pentru a atinge un standard de viață iluzoriu, indus artificial în mentalul colectiv. Visul american a devenit visul mondial. Rezultatele se văd într-o uzură psihică prematură, un sedentarism bolnăvicios, o permanentă lipsă de timp.
Poate că toate aceste fenomene fac parte și ele dintr-un mare ciclu al naturii. Poate că urmașii noștri vor trăi într-o lume apocaliptică descrisă în multe romane S.F. Dar nu o apocalipsă nucleară ci una provocată chiar de evoluția societății. Sau poate că specia noastră va înțelege în ceasul al doisprezecelea că merge într-o direcție greșită. Poate că mai avem încă șansa să apăsăm pe pedala de frână și să ieșim de pe autostrada către nicăieri. La o viteză potrivită, am pute să aruncăm și câte o privire pe geam pentru a vedea minunile cu care natura încă ne înconjoară.
Comenteaza