Kerkyra, capitala și orașul principal al insulei, are o populație de 33.886 de locuitori și este sediul vestitei Universități Ionice. Orașul este extrem de aglomerat, cel puțin în plin sezon așa cum am fost noi. A trebuit să ocolim de câteva ori tot centrul pentru a găsi un loc de parcare. Imediat după ce am parcat am observat cum dintr-un bloc de locuințe au ieșit două doamne cu o vârstă respectabilă, trecute bine de șaptezeci de ani, îmbrăcate doar în costume de baie. Acestea au coborât cele câteva trepte care duceau spre țărm și cu nonșalanță au pornit înot. După câteva ture de înot energic au ieșit, s-au înfășurat în prosoape și s-au întors în acasă. Era clar că acest ritual era gimnastica lor de dimineață.Fortăreața Veche (Palaio Frourio) situată pe partea de est a portului a fost construită în epoca bizantină, fiind ulterior consolidată de către venețieni și mai târziu de britanici. Cele mai semnificative monumente din incinta cetății sunt: poarta centrală, meterezele Savornian, Martinengo şi Mandrakios, turnurile, biserica Sf. Gheorghe, templul roman, închisoarea, spitalul și barăcile britanice. Cetatea găzduiește și birourile unor instituții publice cum ar fi: biblioteca municipală, arhivele, centrul de conferințe etc. Din păcate nu e un obiectiv turistic de prim rang și are un aer oarecum dezolant. Căldura înăbușitoare i-a făcut pe Alina și Dragoș să se oprească la baza fortăreței, la umbră. Urcușul pe lângă turnul cu ceas până la farul de sus l-am parcurs doar împreună cu Rareș dar am fost răsplătiți cu câteva frumoase panorame ale întregului oraș. În portul nou este o activitate febrilă, ferryboat-urile plecând continuu spre Igoumenitsa și spre Italia. În schimb în portul vechi atmosfera e mult mai boemă, proprietarii numeroaselor iahturi relaxându-se pe micile terase.

     De partea cealaltă a vechiului port este amplasată Fortăreața Nouă (Neo Frourio), considerată o capodoperă a arhitecturii acestui tip de fortificații. Construcția Fortăreței Noi a început în 1576 și s-a terminat în 1645. Cele mai semnificative obiective din interior sunt fostele barăci ale garnizoanei britanice, aducțiunile de apă și depozitele de muniții. Noua Fortăreață găzduiește și muzeul de artă ceramică. În perimetrul fortăreței sunt găzduite ocazional spectacole de teatru, expoziții și concerte.     Biserica Sf. Spiridon     Sfântul Spiridon este sfântul patron al insulei Corfu. Biserica a fost construită în 1589, și are câteva relicve și icoane deosebit de prețioase. Moaștele Sfântului Spiridon sunt adăpostite într-o raclă din argint și sunt scoase doar la sărbătorile orașului.     Piața Splianada este principala piață a orașului și cel mai important loc de întâlnire atât pentru localnici cât și pentru turiști. A fost concepută să semene cu grădinile regale de pe continent și este cea mai mare piață din regiunea balcanică și una din cele mai mari din Europa. În timpul sezonului, orchestre simfonice susțin numeroase concerte în frumosul chioșc umbrit din centrul pieței. În apropiere de Piața Splianada este Liston, o promenadă amplă cu clădiri în stil francez și venețian. Promenada era plină de oameni care își savurau cafelele sau mâncau pe numeroasele terase din jur.

       Muzeul de Artă Asiatică inaugurat în 1927 este amplasat într-o clădire foarte frumoasă, construită de britanici între 1819-1824 și care a avut de-a lungul timpului mai multe destinații, reședință oficială a guvernatorului, sediu al senatului și reședință de vară a familiei regale a Greciei. Majoritatea exponatelor sunt donaţii ale grecilor bogați, ale municipalității din Corfu şi ale muzeului arheologic naţional. Mi s-a părut unul dintre cele mai interesante pe care le-am vizitat, cu colecții superbe din majoritatea țărilor asiatice. Principalele atracții sunt artefactele chinezești din dinastiile Ming, Sung, Tcheou, Chang, Han, Wei, Ch’ing, măștile și armele japoneze. Există și numeroase obiecte din Pakistan, India, Nepal, Tibet, Cambogia, Corea, Tailanda și Siam. E greu să nu găsești ceva care să îți placă în acest muzeu; dacă nu ceramica chinezească fină, atunci statuetele sculptate cu minuțiozitate sau stampele japoneze. Lui Dragoș cel mai mult i-a plăcut o armură completă de samurai.     Pentru a savura cât mai bine atmosfera deosebită a orașului, ne-am rătăcit intenționat câteva ceasuri pe frumoasele alei pietruite din centru. O alegere mai puțin inspirată a fost să mâncăm la una din terasele aflate chiar pe strada principală. Ne-am dat seama prea târziu că sub influența poziției ultra centrale, în plin șuvoi al turiștilor, acel local nu mai avea nimic din atmosfera plăcută a teraselor tradiționale grecești, mâncarea a fost banală iar prețurile absolut exagerate.

       Străduțele din zona centrală sunt pline cu terase, cafenele, restaurante, mici magazine cu suveniruri și produse tradiționale, în special obiecte sculptate în lemn, miere, ulei de măsline, ouzo, lichior și dulceață. Dintre acestea cele mai deosebite mi s-au părut produsele obținute din Kumquat: lichior, marmeladă și dulceață. Kumquat sunt niște fructe înrudite cu portocalele. Chiar seamănă cu portocalele dar sunt mai mici și ovale. Originare din Asia sunt des întâlnite în special în China și Corea dar în Europa se găsesc în destul de puține locuri și Corfioții le consideră fructele lor reprezentative. Din modul de ambalare, etichetare și prezentare al acestor produse, am observat cu ușurință cât de mândri sunt locuitorii din Corfu de originile, de tradițiile lor și de locul în care au fost binecuvântați să trăiască.

Acest album conține 44 de imagini. Vizionare plăcută!